Schimb calendarul de pe perete, trebuie să îl pun pe cel nou. Calendarul pe 2008 mi-aminteşte de catalogul nou de la începutul fiecărui an şcolar. Catalogul alb mă speria, mă gândeam cu groază că va trebui să umplu cu o mulţime de note toate acele rubrici goale. Similar, privesc calendarul pe 2008 şi mă gândesc ce vor aduce filele lui. E drept, aşa îl priveam şi pe cel pe 2007, dar acum, când îl dau jos, mă uit pe el şi rememorez fugar tot ce s-a întâmplat. Şi aşa, privind când spre trecut, când spre viitor, va veni şi miezul nopţii.
2007 a fost un an foarte lung – atât de lung că am impresia că tot ce s-a întâmplat, s-a întâmplat altcuiva şi eu îmi amintesc acum totul ca pe un film văzut cândva demult. A fost un an frumos. S-au întâmplat multe lucruri, bune şi rele într-o măsură aproape egală, am avut parte de bucurii multe şi nesperate, de fericiri reale şi închipuite, de prietenii câştigate sau pierdute, de tristeţe, de dezamăgiri. Nu regret nimic din tot ce a fost, nici măcar suferinţa. Am făcut totul pornind de la premisa că trebuie să îţi doreşti cu adevărat ceva, pentru ca acel lucru să ţi se întâmple. Am descoperit că nu e singura condiţie – acolo unde lucrurile nu au depins numai de mine, am rămas cu iluzii care nu se vor transforma poate niciodată în realitate. 2007 mi-e familiar, şi nu aş vrea să-l dau pe 2008, dar nu am încotro.
Ce vreau totuşi de la 2008? Vreau să îmi iau licenţa cu bine, să prind un master bun, să găsesc un loc în care să lucrez cu plăcere, să văd cu ochii mei Roma şi Neuschwanstein, să nu renunţ la germană oricât de grea mi s-ar părea, să mă îndrăgostesc şi să iubesc cu folos, să nu mai am parte de sincronizări greşite, să nu sufăr pierderi ireparabile. Cu tot ce a fost sau ar fi putut să fie, 2007 e poate cel mai bun an de care am avut parte, aşa că parcă nici nu îndrăznesc să am aşteptări prea mari de la 2008. Oricum, ce-i al meu e pus de-o parte. Rămâne de văzut ce anume.
Un „celebru şi bun coleg de facultate”, căruia îi spuneam că nu vreau să se termine 2007 pentru că mi-e teamă de 2008, m-a sfătuit să nu mă mai gândesc la lucruri pe care nu le pot controla, să fac tot posibilul şi să mă mulţumesc cu ceea ce voi primi. O să încerc să îi urmez sfatul.
