… în subteranul Bucureştiului.

Ascult Mireille Mathieu – Sous le ciel de Paris pentru binecunoscuta linie melodică. Orchestraţia e mai ritmată decât la varianta originală.

Era o ţigăncuşă care cânta la metrou melodia asta la acordeon, şi nici nu falsa prea mult (la început, cel puţin). O auzeam aproape în fiecare seară, pe la Basarab. Multă vreme am încercat să-mi dau seama ce melodie este, pentru că îmi părea tare cunoscută. M-a “iluminat” într-o seară o colegă de la cursul de germană, Ioana. De când cu garniturile astea noi, nu am mai văzut-o pe ţigăncuşă. S-o fi mutat pe linia lui 41.