… se schimbă. Îşi schimbă înfăţişarea, mai precis. Nu ştiu dacă e de rău sau e de bine, rămâne de văzut. E normal să existe schimbări, doar Bucureştiul e un oraş locuit, nu o cetate medievală părăsită. Să nu fie însă schimbări în rău.

Deocamdată nu se văd decât şantierele. Concrete nu sunt decât efectele măsurilor luate pentru a asigura, carevasăzică, desfăşurarea lucrărilor. Staţia de metrou Obor va fi închisă timp de două luni, o parte din Bd.Titulescu e închisă, podul Grozăveşti e de coşmar, străzile sunt ca după război în centrul istoric şi cine ştie ce se mai întâmplă prin zonele pe care le cunosc mai puţin. Aştept cu deosebit interes începerea lucrărilor de modernizare a pasajului Universităţii (sper că nu au de gând că îl închidă) şi finalizarea acelui nou spaţiu cu fântână de lângă spitalul Colţea.

Vom avea deci una bucată pasaj suprateran denivelat etc. la Basarab, un pasaj subteran modernizat la Obor, o clădire a teatrului naţional consolidată şi readusă la forma ei iniţială (oricare ar fi aceea), nişte clădiri de birouri noi la Semănătoarea şi prin sectorul 1, un nou hotel al şefului mămăLigii de fotbal, o catedrală a neamului, parcări subterane (dacă nu vor rămâne pe vecie la stadiul de promisiune) şi cine ştie ce alte surprize urbanistice ne rezervă viitorul. Sper doar că planul pentru Piaţa Revoluţie nu e decât o glumă proastă.

În cât timp vom avea toate acestea? Putem afla foarte simplu. Se ia numărul de luni specificat în proiect şi se înmulţeşte cu doi, poate chiar cu trei. Transformăm numărul de luni în ani şi ne minunăm de rezultatul obţinut. Apoi aşteptăm să vedem cât de aproape de adevăr a fost prognosticul.

Aş mai scrie multe, dar nu are rost. Bucureştiul se schimbă, şi va trebui ca eu să mă adaptez la schimbările lui. Vreau doar ca Bucureştiul să nu fie urâţit. Nu o fi el prea grozav nici acum, dar să nu fie “cosmetizat” cu nişte clădiri care i se potrivesc precum nuca în perete.