Vine vine primăvara… restul îl ştie toată lumea.

Veritabilă zi de primăvară azi. Cer albastru, soare strălucitor, temperatură acceptabilă şi [pentru că nimic nu e perfect] un pic de vânt. Am fost cu Monel să vedem o expoziţie de Art Nouveau la Muzeul Cotroceni, care era aşa cum îl lăsasem ultima oară când l-am vizitat. În unele săli nu se mai intră momentan, poţi privi doar din prag, pentru că trebuie păstrată curăţenia până la summit!

La Grădina Botanică, am găsit într-un sfârşit serele deschise. [Se vede treaba că toate se întâmplă la un moment dat, trebuie doar să aştepţi.] De câte ori mergeam pe acolo, le găseam întotdeauna închise, chiar şi atunci când, conform programului, trebuiau să fie deschise. Azi am avut noroc. Mie mi-au plăcut cel mai mult magnoliile înflorite în curtea interioară a serelor. Monicăi i-a plăcut cel mai mult o pisică somnoroasă ce lenevea prin zonă. Gusturile nu se discută, fireşte.

În drum spre B.C.U. am remarcat întâmplător că era un târg al anticarilor în curtea Muzeului Municipiului Bucureşti. Am văzut acolo o carafă splendidă din cristal cu partea superioară din argint. Nu am îndrăznit să întreb cât cereau pe ea, mai ales că vânzătorii erau nişte cetăţeni “bruneţi la faţă”, vorba lui Gică Petrescu. Cum o fi încăput un asemenea obiect pe mâinile lor, nu [vreau să] ştiu.

La B.C.U. m-am documentat rapid pentru un referat despre chihlimbar iar apoi, fiind prea frumos ca să iau metroul, am hotărât să apelez la autobuz. În 178, o fetiţă ce ţinea în mână un bucheţel de flori “jumulite” din Cişmigiu îi explica bunicii că nu are voie să rupă ghioceii şi zambilele din curtea mamei.

De ce am înşirat aici ce am făcut azi? Ca să îmi amintesc (căci am tendinţa de a uita) că există şi zile senine, la propriu şi la figurat. Adun amintiri bune pentru zile rele.