* am o leapşă neonorată de la Ana, despre mâncare. Îmi cer scuze, dar subiectul e mai greu de tratat decât pare. Pentru că evit să fac promisiuni deşarte, nu garantez că o voi onora.

* legat de promisiuni, am promis în ianuarie aici pe blog (cu degeţelele mele!) că voi posta ceva mai amplu despre Neuschwanstein. Nu am uitat, dar zău că nu am găsit timp pentru ceva care nu e de strictă necesitate. Şi nici nu ştiu dacă are rost, mai ales că e suficientă o simplă căutare pe net pentru a găsi nu numai detalii, dar şi zeci de fotografii şi filmuleţe.

* nu mai încerc să dau explicaţii logice (mai ales oamenilor suciţi), pentru că nu îşi ating niciodată scopul. Dacă nu se înţelege de ce fac tot ce fac, de ce spun tot ce spun, de ce tac tot ce tac (Ada Milea – Don Quijote), îmi spun că “asta e” şi nu încerc să mă mai explic. Ce rost ar avea cuvintele acolo unde gesturile îmi dau greş?

* cuvintele în general sunt de prisos, cu excepţia cazului în care şed cuminţi într-un document Word din folderul pentru chestia-care-nu-trebuie-numită.

* de fiecare dată când încerc să îmi simplific existenţa renunţând la tot ce nu e neapărat necesar pentru a câştiga timp, mai apare câte ceva de rezolvat şi simplificarea mea se duce pe apa Dâmboviţei… Muncă în zadar.

* un film despre care am auzit anul trecut are premiera săptămâna viitoare. Aproape că uitasem de el, dar am văzut azi afişul la Studio.

* pasajul de la Universitate arată sinistru, ca după război.

* zilele care încep bine se termină prost. 19 martie e un excelent exemplu în acest sens.