Încercarea de a ajunge azi la facultate a fost un soi de cursă urbană cu obstacole. Când întâmpini multe obstacole e un semn că e important să ajungi unde ţi-ai propus, sau un semn că trebuie să faci cale întoarsă?

Nereuşind să găsesc un răspuns în timp util, şi amintindu-mi că am un proiect de susţinut, am ajuns într-un final la facultate. Altfel, de la Victoriei aş fi făcut stânga împrejur, fără să mă îmi mai pese de ce anume s-a întâmplat la Universitate. Pentru că a fost o zi luuuungă şi obositoare peste măsură, nu o detaliez. Oricum, chestii multe şi mărunte care adunate, scot pe oricine din sărite.

Totuşi, nu pot să nu mă revolt în legătură cu faza de azi de la metrou, pentru că am mai trăit-o şi cu alte ocazii. Îmi place metroul pentru mi se pare singurul mijloc de transport pe care te poţi baza în Bucureşti, orice s-ar întâmpla prin oraş. Dar în ultimă apar tot soiul de chestii enervante. Traficul de călători a crescut mult în ultima vreme, nu? Asta înseamnă că au crescut şi veniturile. Ar fi prea mult dacă aş cere nişte servicii de bun simţ? Nu neapărat mai multe “bombardiere”, că or fi prea scumpe, măcar câteva piese de schimb. Ca să nu mai apară probleme tehnice atât de des.

Ah, şi nişte anunţuri pentru călători s-ar putea face? E tare neplăcut să stai pe un peron ticsit, să aştepţi vreme de 20 de minute şi să nu ţi se dea o explicaţie. Pentru că e aiurea să aştepţi fără să ştii de ce şi pentru cât timp. Poate că nu au dorit să dea oamenilor idei, anunţând că s-a mai sinucis cineva. Puteau totuşi să anunţe că e o situaţie ce nu ţine de Metrorex, situaţie care va dura o vreme şi că e bine să ne căutăm alte variante. Deşi, dacă nici pe metrou nu te mai poţi baza, nu văd cum ne-am mai putea deplasa prin capitala…

Ce să o mai lungesc, a fost o zi anapoda. Genul de zi în care simţi că cel mai bun lucru pe care l-ai putea face ar fi să te piteşti sub o pătură fleece şi să aştepţi să ca ziua să treacă. Ce bine că e deja 28 martie…