Festivitatea de absolvire a fost luni. Robe, cocarde vişinii, poze, multă lume. Toate examenele sunt luate, deci am terminat. E iunie 2008 şi cei trei ani de facultate s-au dus ca gândul.

Licenţa e gata, acum poate fi numită ca atare fără probleme. A fost scrisă, imprimată, lăsată la legat – activităţi nu lipsite de peripeţii amuzante. De la Paşte încoace am lucrat aproape non-stop la ea. După ce am terminat examenele, am putut să mă concentrez asupra ei, deşi mintea îmi mai zbura din cânc în când la toate lucrurile pe care voiam să le fac şi pentru care nu aveam timp. Am visat cu ochii deschişi momentul în care va fi gata. Momentul a sosit, şi nu prea seamănă cu ce mi-am imaginat. Starea de spirit e ciudată, pentru că în fond, battersi è molto più bello che vincere, viaggiare è molto più bello che arrivare: quando sei arrivato o hai vinto, avverti un gran vuoto. E per superare quel vuoto devi metterti in viaggio di nuovo, crearti nuovi scopi.

Toate îndatoririle au fost deci îndeplinite. Dilema fundamentală este: şi acum încotro? Planuri există, însă imaginea viitorului e destul de neclară, în condiţiile în care nu mă pot hotărî ce să fac mâine. Cred însă că până luni, când urmează să-mi ridic licenţa într-o copertă vişinie, pot să urmez un tratament intensiv de recuperare prin somn. Până atunci o să mă lămuresc poate cum să umplu vidul.