Atunci când o situaţie nu depinde de tine şi deci nu ştii la ce să te aştepţi, trebuie să te gândeşti care e cel mai urât lucru care s-ar putea întâmpla. Îţi construieşti un worst case scenario astfel încât orice ar fi, realitatea să îţi pară mai puţin acră. Desigur, se poate ca scenariul cel mai cumplit să se transforme în realitate,  dar cel puţin nu te va lua prin surprindere.  De fapt, asta e ideea: să eviţi dezamăgirea.

Aplicând acest principiu general, participarea României la Euro nu m-a entuziasmat foarte tare. Worst case scenario: locul 4 la finalul grupei, cu 0 puncte acumulate. Am fost deci destul de surprinsă de scorul cu Franţa, pe principiul “au trecut deja x minute şi noi nu am luat încă gol?!” (ştiu, sunt o optimistă incurabilă…) . Surpriza a fost şi mai mare astăzi, la meciul cu Italia, încheiat cu un rezonabil 1-1.

Italia şi Franţa nu par a fi aceleaşi echipe ce jucau finala CM acum doi ani, aşa că Mutu nu poate striga “I’m the king of the world” doar pentru că România a remizat cu actuala campioană a lumii. E totuşi mai mult decât nimic, şi dacă din jocul rezultatelor va avea de câştigat în sfârşit şi România, surpriza va fi mai mult decât plăcută. Sper doar că “tricolorii” nu se vor îmbăta cu tradiţionala apă rece dacă vor reuşi să treacă de grupe.

Let’s hope for the best but expect the worst, it’s the best strategy.