Era cât pe ce să ratez nişte examene, şi mă întreb dacă e cazul să îmi fac griji, pentru că nu încurc asemenea lucruri. Aseară am realizat brusc că este marţi, 15 iulie,  şi că azi de la ora zece aveam de dat ultimele 3 module de la ECDL.  Ştiam că pe 16 este examinarea, dar, în mintea mea cu RAM-ul prea solicitat, eram convinsă că 16 pică joi. Corespondenţa dată  calendaristică – zi a săptămâni a fost bruiată, deşi sunt ultima persoană capabilă să ignore calendarul (mai ales zilele acestea, când urmează două aniversări şi o plecare).

Important e că mi-am dat seama la timp. Acum, după trei ore de executat diverse cerinţe , mă simt uşor spălată pe creier – ceea ce nu este neapărat un lucru rău. [Tot încerc să evit anglicanismele, dar parcă brainwashed e mai relevant.] Data viitoare când o să simt nevoia de a mă detaşa, ştiu ce am de făcut: mă cufund în MS Office…

___

Vestea bună e că Monel (ne) scrie aici din Kosovska Mitrovica. Am auzit-o şi la telefon. She’s alive & kicking.