Avertisment: sunt irascibilă, uşor incoerentă şi în cele de mai jos mă plâng de diverse lucruri, ca să mi le scot din minte. Pentru postări despre floricele pe câmpii încercaţi în altă parte.

Ce îmi lipsea într-o zi caniculară de august, când cheful de viaţă tinde dramatic spre zero? O tunsoare nu tocmai reuşită – asta îmi lipsea, că în rest aveam de toate.

Sâmbătă la 7 jumătate pleacă un tren în care va trebui să fiu şi eu. Nu am chef să fac drumul până la ţară, să îmi vizitez rubedeniile, să îmi caut de lucru pe acolo ca să nu mă plictisesc şi să nu am suficient timp pentru ceea ce aş vrea într-adevăr să fac. Aşa văd lucrurile acum, pentru că nu am chef să plec de acasă. Poate că 4 zile în afara oraşului îmi vor prinde bine.

Într-o altă dezordine de idei, aştept nişte scuze pe care nu cred că le voi primi vreodată. Sau le voi primi când deja nu vor mai conta.

Azzurro, il pomeriggio e’ troppo azzurro, e’ lungo per me…