Schimb de cadouri de Crăciun, lângă rumeguşul rămas de la bradul din holul facultăţii, că bradul dispăruse între timp. Tradiţiile sunt tradiţii! Trei prietene încântate şi două bibliotecare amuzate. Cercei mov, o carte, un moş Heidi, o (altă) cană, turtă dulce. O felicitare restantă. Un telefon luat pe puncte de la Vodafone Lipscani, but taken for granted. Am uitat să le urez sărbători fericite administratorului de la Matematică şi casierei de la Plus. Ce să-i faci, mai am şi eu scăpări, sunt imperfectă. O cruntă durere de stomac. O sonerie căpătată acum un an şi auzită de mii de ori între timp. Un om la care ţin mereu mai mult. Disfuncţionalităţi. Un coleg care mă acuză am fost răutăcioasă. Cine, eu?!? Pornind de la asta, o dilemă nouă. Moment neprevăzut (şi cu atât mai fain) de cântat Santa Claus is coming to town cu S. & S. Doar se simte că vine Crăciunul. Câţiva hipopotami în variante muzicale şi/sau comestibile, înmânaţi personal sau expediaţi via internet. O discuţie degajată, aşa cum ar trebui să fie orice discuţie purtată în această perioadă a anului. Un colind pe care îl caut de prea mult timp ca să nu îl găsesc.

Vinerea dinaintea Crăciunului e totdeauna specială.