E frumos când poţi să continui ceva ce ţi-a plăcut foarte mult, chiar dacă trebuie să muţi un pic munţii din loc pentru asta. E ca şi cum ai vedea o continuare reuşită a filmului preferat. Să fie atunci din nou teorii şi mecanisme, să fie de unde le-am lăsat pe o mai veche dată de 27, să fie pur şi simplu.  Au trecut doi ani în care am mai crescut, am mai îmbătrânit, am mai renunţat, am mai acceptat, dar e bine că unele lucruri rămân totuşi constante.

Am consumat azi multă energie, fizică şi emoţională. Pe dor de oameni faini, pe reluat idei şi experienţe, pe căutat cadou cu Monel (al treilea an la rând deja) pentru aniversarea dnei Bălan. Norocul meu că anul acesta ea a decis că vrea ceva de la Cărtureşti, iar eu am consiliat-o rapid la faţa locului, în cunoştinţă de cauză şi de ofertă de ceai&accesorii. Urmează un sfârşit de săptămână care se anunţă a fi de coşmar, dar noi să fim sănătoşi. Putem să şi ratăm, dar la reluare să dăm gol.