Sunt la Braşov şi mă strădui să scriu ca de obicei, cu diacritice, la o tastatura concepută pentru limba germană. Am găsit aici trei oameni simpatici şi trei animăluţe de companie pe măsura stăpânilor, plus un fotoliu care îmi aminteşte de copilărie.

Cred că străinii care circulă cu trenul prin România se îngrozesc. Am văzut nişte asiatici în Ploieşti Vest şi mă întrebam ce ar putea căuta ei acolo. Totuşi, mie îmi place să merg cu trenul, mai ales când e vorba de mers la munte. Iar Crucea de pe Caraiman luminată e numai bună de admirat în seara de Înviere.  Poate chiar uiţi că ai stat jumătate de oră degeaba în gară la Sinaia.

Bagajul şi marcajul, aşadar. Cătalina şi eu am stat tot drumul de vorbă. O tipă din compartiment citea şi asculta muzică la căşti, deci nu cred că a fost deranjată, iar celălalt tip a intervenit  foarte energic când a venit vorba de trilogia lui Stieg Larsson.  Un prieten  îl ţinea la curent pe mobil cu evoluţia Rapidului. Mi s-a făcut dor de colegii mei de la serviciu care stau serile cu ochii pe livescore.com. Dar nu prea tare, că săptămâna viitoare o luăm de la capăt.

Acum că am plecat, mi s-a deşteptat tot dorul călător. Mi-amintesc că mi-am propus să las 2009 să mă surprindă. Până acum, îşi face treaba. O să îi dau şi eu o mână de ajutor. Timpul e mai scurt decât în alţi ani, dar măcar să fie trăit mai intens.