Cele trei zile petrecute la Braşov s-au dus ca TGV-ul pe care noi nu o să-l avem niciodată. Mă gândeam că revenirea la activităţile muncitoreşti o să fie anevoioasă, dar nu a fost. E drept, mă gândeam în timp ce făceam casa la prânz că eram pe drum spre Poiana Braşov cu nici 24 de ore în urmă. Drum pe care l-am făcut pe jos, motiv pentru care m-am ales cu o nuanţă de bronz pe faţă şi braţe. Ce dor mi-era de o drumeţie… Şi apoi, câteodată e nevoie să pleci ca să ai la ce să te întorci.

Eroii clasei muncitoare au şi ei dreptul la concediu după 6 luni de muncă. Trebuie să mă gândesc unde, când şi cum vreau să-l petrec.

Ich will nach Berlin.